Haremul din mintea ta — ce ne învață “Lapte Negru” despre corpul femeii după maternitate

Haremul din mintea ta sau ce ne învață “Lapte Negru” despre corpul femeii după maternitate

La Teatrul Nottara a avut premiera un spectacol care vorbește cu mult umor despre feminitate, maternitate și depresie postnatală — “Lapte Negru”, după Elif Shafak, în regia Letei Popescu. Prima impresie: am intrat în salã şi am văzut ca lipsesc bărbații. Bine, nu lipseau chiar de tot, 3-4 pe ici-colo dar în toată sala care era plină ochi? A început spectacolul. Recunosc cã monologul de început m-a cam pierdut ( îmi pierd interesul destul de repede câteodată așa cä nu pot da vina pe piesã). Au apărut apoi personajele și încetul cu încetul am înțeles de ce am găsit bilete de cumpărat abia peste o lună.

Dacă l-ai văzut, probabil că ceva te-a atins mai adânc decât te așteptai. Dacă nu l-ai văzut încă — merită. Şi de fapt cred cã ar fii o idee minunatã sã meargã și bãrbații- ar īnțelege muuuuult mai bine femeile( ca sã nu se mai plangã cã nu le īnțeleg)

Dar dincolo de spectacol, povestea ridică o întrebare pe care o aud frecvent în cabinet, formulată în zeci de feluri diferite:

De ce după ce am devenit mamă nu mă mai recunosc?

Haremul interior — cine sunt vocile din mintea ta

Elif Shafak personifică instanțele sale psihice în personaje pe care le numește Degețici — un harem de femei în miniatură care reprezintă fațete diferite ale personalității sale.

Membrii acestui grup sunt: Mica Domnișoară Practică, Doamna Derviș, Domnișoara Cehoviana Ambițioasă, Domnișoara Cinica Doctă, Mama Budincă de Orez și Blue Belle Bovary — un Cor al Vocilor Discordante care îi dă peste cap viața lui Elif.

Sună familiar?

Nu trebuie să fii scriitoare ca să ai haremul tău interior. Fiecare femeie îl are. Vocea care spune că trebuie să fii mamă perfectă. Vocea care vrea să existe și ca femeie, nu doar ca mamă. Vocea obosită care nu mai vrea nimic. Vocea vinovată că e obosită.

“Poate că toate femeile au un harem interior și tocmai discrepanța, tensiunea, armonia greu dobândită dintre eurile noastre contradictorii ne fac să fim noi însene” — spune Elif Shafak în nota către cititor.

Problema nu e că ai voci contradictorii. Problema e când una dintre ele tace complet — sau când una preia controlul total și le înăbușă pe celelalte.

Ce se întâmplă în corp când vocile nu se înțeleg. Dar oare se înțeleg vreodată ?!

Aici e locul unde psihologia și corpul se întâlnesc.

Conflictul interior — între cine ești și cine “trebuie” să fii, între ce simți și ce exprimi, între nevoi proprii și nevoi ale copilului — nu rămâne doar în minte. Se traduce fizic.

Elif trece printr-o depresie postnatală aproape opt luni, timp în care soțul ei este plecat, fără să angajeze ajutor, încercând doar să-și înțeleagă și să-și liniștească vocile interioare, fricile și prejudecățile.

Depresia postnatală nu e doar o stare de tristețe. În corp arată așa: oboseală care nu trece după somn, dureri difuze fără cauză clară, tensiune în piept și umeri, digestie perturbată, sistem imunitar slăbit, disconnectare de propriul corp. Uneori, senzația că locuiești într-un corp străin.

Nu e slăbiciune. E un sistem nervos care a absorbit prea mult și nu a primit destul sprijin să proceseze.

Maternitatea și corpul — ce se schimbă cu adevărat

Nașterea e unul dintre cele mai mari șocuri pe care le poate traversa un corp feminin. Nu doar fizic — hormonal, emoțional, identitar.

În primele luni după naștere, corpul trece simultan prin:

Recuperare fizică — indiferent dacă nașterea a fost naturală sau prin cezariană, țesuturile, bazinul, coloana și fascia au nevoie de timp și atenție reală să se reechilibreze. Multe femei sar peste această etapă pentru că “nu e nimic grav” și nu au timp pentru ele. Copilul este cel important. Ce omit ele, este faptul că bebe nu are cum sa fie bine, dacă mama nu este bine. Este o legătură atât de puternică īntre cei doi, īncât binele unuia depinde  de celãlalt. Acesta este și motivul pentru care în cabinet aleg sã lucrez cu amândoi, chiar dacã de cele mai multe ori mama vine pentru problemele micuţului şi am observat în practica mea cum se amelioreazã totul chiar în timpul şedinţei.

Recalibrare hormonală masivă — progesteronul și estrogenul cad brusc după naștere. Prolactina crește. Cortizolul rămâne ridicat din cauza privării de somn și a suprasolicitării. Acest cocktail hormonal influențează direct starea emoțională, nivelul de energie și sensibilitatea la durere.

Reorganizare identitară — cine ești tu acum? Ești aceeași femeie care exista înainte? Sau cineva diferit? Această întrebare, nespusă adesea, generează o tensiune interioară reală care se depozitează în corp.

Supraîncărcare senzorială și emoțională — un nou-născut cere constant. Corpul tău nu mai e doar al tău. Granițele fizice și emoționale se dizolvă. Iar dacă nu primești sprijin, sistemul nervos intră în suprasolicitate cronică.

Vocea care tace — și unde se duce ea

Shafak spune că ființa umană, ca reflexie a universului, e o sumă de contradicții — să fii om înseamnă să trăiești cu o întreagă orchestră de voci contradictorii. Ar putea fi o experiență edificatoare, dacă nu am fi înclinați să ridicăm în slavă unii membri ai orchestrei în dauna altora.

Asta e exact ce se întâmplă după maternitate pentru multe femei.

Vocea care spune “am nevoie de odihnă” e înăbușită de vocea care spune “ești mamă, nu ai voie să fii obosită.”

Vocea care spune “mi-e dor de mine, de viața mea de dinainte” e tăcută de rușine — “cum să-ți pară rău că ai un copil?”

Vocea care spune “mă doare, nu sunt bine” e ignorată — “trece, e normal, toate femeile trec prin asta.”

Vocile tăcute nu dispar. Se duc în corp. Devin contracturi, dureri, insomnii, epuizare cronică, anxietate difuză.

Unde intervine terapia Bowen

Terapia Bowen nu rezolvă conflictele interioare în locul tău. Dar face ceva esențial — creează condițiile în care corpul poate să înceapă să elibereze ce a acumulat.

Când sistemul nervos iese din starea de alertă cronică prin atingerea blândă și precisă a terapiei Bowen, se întâmplă ceva interesant: emoțiile care erau “blocate” în corp capătă mai mult spațiu să se miște. Tensiunea din umeri care era acolo de luni de zile se mai eliberează. Respirația devine mai adâncă. Somnul se îmbunătățește.

Nu e magie. E fiziologie — sistemul nervos parasimpatic activat permite procesare, recuperare și integrare.

Lucrez cu femeile după naștere atât fizic — recuperarea bazinului, coloanei, tensiunilor posturale — cât și în contextul mai larg: cum doarme, ce mănâncă, ce simte și nu a spus nimănui, ce voce din haremul ei interior a tăcut prea mult.

O întrebare pentru tine

Elif Shafak întreabă: “Ce se întâmplă dacă o singură voce preia controlul? La fel ca în cazul sultanilor ce își omorau frații, va ucide acea voce orice altă parte a noastră?”

Care voce din haremul tău interior a tăcut cel mai mult de când ai devenit mamă?

Și care voce strigă acum — prin corp, prin simptome, prin epuizare — că vrea să fie auzită?

Uneori primul pas nu e să înțelegi totul. E să dai corpului tău permisiunea să se oprească — și să asculți ce are de spus.

→ Programează o ședință și hai să ascultăm împreună